În amintirea vremurilor “periculoase”, când aveai nevoie de o armă albă ca să machetezi ceva, nu neapărat să o foloseşti, dar măcar să te simţi “în siguranţă”, vă prezint uneltele necesare şi suficiente ale unui tehnoredactor de cotidian local. Mac-ul G3, cu mouse de împrumut (personal prefer mouse-ul transparent de la Apple) un monitor de 21, cu două intrări (să nu uităm de vremea în care se foloseau în paralel Mac şi PC), un pix pentru a-l mâzgăli pe Pitic atunci când face prostii, uneori pentru a corecta macheta redactorului care crede că intră 3000 de caractere într-un factbox, ţigările (să se îndeplinească cerinţele sintagmei “răbdare şi tutun”, răbdarea fiind necesară în cazul în care îţi întârzie macheta vreo 2 ore), şi o brişcă (în cazul în care trebuie să dezşurubezi vreun aparat stricat, la ţanc).

31-03-2006 – Într-o redacţie din Oradea

Să nu credeţi că sunt singurul, mai ştiu câţiva care machetează cu “forţa”. (As in Luke, use the Force – te simţi Sebi? ))